What a day...

M-am trezit la 9:30, nimic neobisnuit. Fac ceea ce fac in fiecare dimineata, ma duc la baie, apoi mananc ceva si apoi ma asez la calculator.
Pe la 10 sau 11 se duce mama in bucatarie si dintr-o data aud un zgomot. Ma duc repede sa vad ce s-a intamplat, m-am speriat ingrozitor. Robert incerca sa se strecoare in bucatarie printre paharele sparte, ca sa ajunga la mama. Mama statea in fund, cu mana la cap. Cand am vazut-o deja imi imaginam ce e mai rau. Din fericire, nu i s-a spart capul, dar a facut un cucui destul de mare si s-a lovit, pe langa cap, si la mana si nas. E bine totusi ca nu a fost nimic foarte grav...
Ce s-a intamplat de fapt: dulapul de pe peretele bucatariei a cazut fara niciun motiv. Mama nici macar nu l-a atins. Cred ca nu era fixat bine... sau s-a slabit intre timp.
Revenind, dupa intamplarea asta voiam si eu sa ies afara si ploua foarte puternic. Chiar aveam chef sa ma plimb si m-as fi plimbat si prin ploaie, numa' sa fi plouat asa tare cum a plouat azi. Poate reusesc maine sa ies.
Si acum am o stare de parca maine ar fi luni si m-as duce la scoala. Am starea aia care o are fiecare copil (cred) cand se gandeste ca luni da test la geografie si nu stie nimic, ca il asculta la mate si nu stie nimic de asemenea (cred ca ar trebui sa ma pun pe invatat, la mate chiar trebuie sa stiu).
Oricum, nu ma desparte decat o zi de luni. Ziua de duminica care sper sa salveze saptamana.